Cartea reprezintă rodul nemulțumirii mele privind tema violenței prezenta aproape peste tot în Biblie. De fapt, nemulțumirea e legată de faptul că această violență este atribuită lui Dumnezeu, omul reușind inconștient să se sustragă responsabilității propriului rău, pe care îl vede mai totdeauna în afara sa. E ca "răul" care stă la ușă și îl pândește pe Cain. E "acolo", nu "aici", e "afară", întotdeauna în alții, la Dumnezeu sau oriunde, dar nu "aici". Din contra, Isus afirma că răul vine „din inimă", omul e generatorul violenței și a răului în lume, iar Dumnezeu e, mai degrabă, cel ce îndreaptă acest rău. Istoria împletește libertatea umană pervertită cu dorinta si capacitatea lui Dumnezeu de a interfera cu aceasta libertate fără s-o limiteze.

În cea mai mare parte, BiIblia este un produs antropomorfic și sociomorfic: omul a proiectat (si proiecteaza inca) asupra divinității - pe care oricum o vede și o înțelege "ca-ntr-o oglindă în chip întunecos" (adică prin propriul chip limitat ) - propriile impresii și idei despre ce crede el că ar fi divinitatea. În aceasta carte am incercat să descurajez ideea conform căreia omul deține "adevărul absolut" în materie de divinitate, cu atât mai mult cu cât această pretenție a dus mai totdeauna la violență si fanatism - adică exact tema care face din Biblie o carte greu de citit și de acceptat. Se pleaca de la violenta si se ajunge tot acolo si, desi Isus a adus un alt model, omul credincios nu reuseste sa se debaraseze de vechile tenebre, pentru ca ele ii apartin, sunt una cu el.