S-au scurs peste 60 de ani de când, la 22 de ani, într-o zi de sfârșit a lunii noiembrie, m-am stabilit în localitatea maramureșeană Cavnic pentru a lucra în minerit. Veneam din orășelul ardelenesc aflat în centrul țării, Agnita, mai bine zis de pe raza teritorială a acestuia, unde, părinții mei, de loc din satul Bârghiș, au fost împroprietăriți de către stat cu 5 ha teren agricol aflat în cătunul Fetea. Proaspăt lăsat la vatră, am mai stat acasă cu părinții 6 săptămâni și-am luat drumul care duce spre Maramureș, așteptat fiind de fratele Ioan, care era stabilit aici prin căsătorie. Acum pot afirma că a fost una dintre deciziile cele mai importante din viață, mai ales pe plan geografic, dar și profesional, când am părăsit „raiul”, cum se spunea în popor zonei unde locuiau părinții, pe iadul din subteran. Eram al 6-lea și ultimul copil care pleca de acasă, faptic, fiind 8 toți, 2 prăpădindu-se de mici. Știam că au rămas îndurerați și măcinați de boli, dar trebuia să-mi fac un rost în viață, să-mi continui școala întreruptă din cauza efectuării stagiului militar.

Pentru scrierea acestei cărți autobiografice m-am inspirat… de fapt am redat cât mai autentic și în profunzime, aspecte legate de viața și munca minerilor din această zonă, unde, alături de ei, am activat zi de zi, timp de 2 ani, și despre o poveste de dragoste autentică trăită în această perioadă, dar, din păcate, mai puțin fericită. Sunt rare cazuri în care un autor a scris despre mină și mineri, lucrând în acest mediu alături de ei. Doresc să las urmașilor mei și posterității aspecte legate de modul cum se lucra cândva în minele aurifere din nordul țării.

După revoluția din decembrie 1989, legendarul Cavnic s-a dezvoltat tot mai mult, deși treptat, treptat, porțile exploatării miniere s-au închis, luându-i locul alte îndeletniciri, printre care ceea a industriei turismului, devenind un orășel prosper dintr-o zonă frumoasă, cu rădăcini adânci privind trecutul istoric, bogat în legende și obiceiuri, minerit și prelucrarea metalelor.

Răsfoind paginile acestei cărți, veți avea ocazia de-a face cunoștință cu un tânăr înzestrat cu mult curaj, în a cărui voință și tenacitate nu s-a temut de pericolele premergătoare muncii în subteran, în vederea consolidării unui viitor. Crescut și format într-un mediu sănătos, de o familie de oameni simpli, dar cu valori decente, naiv și credul în privința sincerității oamenilor, a rezistat tumultului activității din mină, dar a fost învins de capcanele ce i-au apărut în cale pe parcursul unei iubiri sincere și inocente.

La data când scriu aceste rânduri, știu că majoritatea dintre colegi, prieteni și cunoscuți a trecut la cele veșnice… Să aveți țărâna ușoară, dragi prieteni! Dedic această carte în semn de omagiu amintirii voastre. Copiii, nepoții și strănepoții o vor găsi în rafturile bibliotecii orășenești și-a municipiului Baia Mare.