Ce legătură are poezia cu matematica? Dar ce legătură are omul cu poezia?

Am început să scriu pornind de la un cuvânt sau o idee peste care se așternea mereu în momentul potrivit, niciodată în pripă, o strofă propice pentru a-mi liniști sufletul tulburat câteodată de nimicuri cotidiene. 

Dar nu mă opream aici, căci fiecare cuvânt care putea fi schimbat în catren, îl căutam cu răbdare în dicționar să văd ce vorbe tânjesc să fie spuse sau scrise. Nu stiu în ce procent utilizăm bogăția dicționarului, dar pentru mine această lume ascunsă a cuvintelor e mereu un prilej de bucurie și calm.

De pilda, ce spusei: folosim adesea ''calm'', nu ''calmitate'' ori ''tihnă'', foarte rar ''acalmie'' ,care după formă pare antonim, nicidecum sinonim. Nu e interesant?

Pentru ''bucurie'' am  putea îmbogăți exprimarea cu ''desfătare'', duiosul ''mângâiere'' et cetera. Adevărul e că pentru cuvintele care exprimă emoțiile cele mai adânci ale ființei, nu am găsit multe sinonime, poate pentru că, precum poezia, acestea sunt mai degrabă trăite și prea puțin împărtășite verbal.

Vă invit într-o lume a cuvintelor simple, a rimelor vindecătoare care descriu câteva dulci mângâieri ale vieții mele. Nu spun că au fost toate de o dulceață nemăsurată, insă de câte ori am trecut prin pacostele inevitabile ce sunt hărăzite tuturor din când în când, am zis așa: Lasă, că nu m-a doborât. 

A fost așa mare paguba, cât timp din asta s-a născut poezie?

Al dumitale cititor, Lisa Catiorima, care își zice  ''Sunt oltean de la Plenița.''