Lucrarea încearcă să combine metodele clasice de datare cu cele noi (radiocarbonul) în arheologia medieval timpurie, respectiv să abordeze unele concepții socio-istorice, precum migrația, în lumina descoperirilor funerare de la est de Tisa.

Unul dintre principalele scopuri urmărite a fost identificarea primei generaţii a populaţiei denumite în izvoare avari, care a sosit în urma migraţiei în Bazinul Dunării mijlocii, în a doua parte a secolului VI, și de asemenea, am urmărit posibilitățile metodologice de detectare a acesteia în arheologie.

Dacă materialul arheologic privind cuceritorii (prima generaţie) este greu detectabil şi în prezent este destul de redus, începând din secolul al VII-lea, mai ales din al doilea sfert-a doua treime, în regiunile de la est de Tisa asistăm la o „explozie” cantitativă a descoperirilor de situri funerare.

Astfel, în lucrarea de față încercăm să răspundem la această întrebare: cum se poate explica acest fenomen? 

Spre deosebire de uniformitatea aproape generală a epocii gepidice (secolul V – primele două treimi ale secolului VI), noua eră, numită și epoca chaganilor, se manifestă printr-o eterogenitate culturală ieșită din comun. O epocă fascinantă (și) din punct vedere arheologic!

Din acest motiv, studiul de față se adresează atât studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, cât şi cadrelor didactice universitare în domeniul arheologiei și istoriei medievale timpurii.