Acest volum de poezii reprezintă întregul zbucium al vieții autorului. Trece în revistă anii ce l-au modelat, fiind și un imbold pentru propriul copil de a urma exemplul tatălui, acela de a scrie.

Prima parte cuprinde rugăciunea consumului de emoții, un abis total în care autorul se prăbușește în căutarea divinității, împrumutând din stilul arghezian, dar păstrând rigoarea specifică propriilor nevoi. 

În partea a doua, iubirea devine un bumerang ce pansează toată durerea aducătoare de inspirație, având ca principală muză pe însăși partenera sa de viață. 

Ajungem la a treia parte a cărții, unde calitatea de militar a poetului își pune amprenta în stihurile aliniate și ordonate în cadența kaki, fiind, totodată, și un omagiu al eroilor și înaintașilor noștri.

Partea a patra ne oferă o altă latură a autorului, acesta reușind să adune în rime jucăușe drame și bucurii specifice vieții cotidiene.

Ultima parte reprezintă chiar acel cuget închinat speranței, unde toată mizeria și injustețea sunt oferite neambalat, dar cuprinse de un iz al vremurilor mai bune, optimismul poetului nefiind anihilat total.